«Разговоры беженцев» Бертольда Брехта – спектакль-променад на Ленинградском вокзале

Определенно один из самых необычных спектаклей фестиваля „Золотая Маска-2017”. Начну с того, что нас, зрителей, привезли на вокзал, вручили наушники и попросили следовать за человеком с красным флагом. Пока мы искали глазами нашего гида, в наушниках зазвучали приятные голоса актеров: диалог Циффеля и Калле, в исполнении актеров Максима Фомина и Сергея Волкова.

Вскоре, флаг все-таки вспыхнул над нашими головами, как оказалось наш гид все это время был среди нас, и спектакль-путешествие начался. Первые двадцать минут мы просто блуждаем по залам, привыкая к пространству вокзала и к голосам в голове. К голосам актеров, а не к тем, что мы обычно слышим.

Герои спектакля, чьи голоса слышит зритель, — два немецких беженца времен Второй мировой, обсуждающих как глобальные общечеловеческие вопросы, так и мелкие бытовые невзгоды. В образе Калле угадываются черты самого Брехта.

Спустя какое-то время неспешных странствий, самые внимательные из нас замечают двух, с виду обычных молодых людей, беседующих  в одном из залов. Постепенно, сходство между звуками в наушниках и поведением молодых людей становится очевидным: по одному, зрители поворачивают головы в их стороны, достают телефоны для съемки, подсказывают другим куда, а точнее, на кого нужно смотреть. Я показываю актеров своей подруге, попутно отмечая как молоды эти ребята, по голосу они казались намного старше. C этого момента спектакль становится полноценным: теперь мы не только слышим актеров, но и видим их, следуем за ними по пятам, жадно впитывая каждую фразу.

„Человек сегодня – это просто приспособление для ношения паспорта”, „вы едва ли  в  наше  время встретите человечное отношение,  не предложив  взятку”, „нефть дороже крови”, „возьмите американцев, этот великий народ…теперь  им сел на шею миллионер”…

„Разговоры беженцев”, режиссера Владимира Кузнецова, невероятно простой и обаятельный спектакль. Рецепт его успеха кроется в нестандартной подаче зрителю, в приятных и ненавязчивых голосах актеров, и непременно в самом тексте Брехта, таком простом и глубоком. Живое общение со зрителем тут не кажется банальным заигрыванием, когда актер вдруг спускается со сцены и заводит разговор с бледнеющим от страха зрителем. В нашем случае, и актеры и зрители, находятся в одинаковых условиях , что делает общение между ними по-настоящему живым и непринужденным.

Это отличный пример того, как легко и естественно может быть представлен интелектуальный театр. Сидя в зале, прослушать полутарачасовой диалог, пускай даже очень эрудированных людей, было бы тяжело. Потому совмещение обьемного философского текста с динамичной экскурсией по вокзалу, оказалось абсолютно оправданным решением.

Никогда не забуду финал спектакля, когда все мы, стоя посреди вокзала, аплодировали актерам. Несмотря на то, что спектакль проходил на глазах у всех, видеть и понимать его могли лишь те, кому посчастливилось стать зрителем. Подобные чувства таинства и посвященности, которые дарит искусство, наверное один из важнейших критериев по которому стоит его судить.

 

Автор Буга Оксана

фото: http://www.m24.ru/galleries/6235

To catch the breaking moment @Magnificii

Rusanda Alexandru Curcă/ 19.07.2017/ satul Hîrtop, raionul Cimișlia

Când cineva mi-a dat ideea să fac un  feedback request  de la actorii proiectului Magnificii/ Die Glorreichen, mi-am dat sema că prind cel mai fain moment al proiectului.

E fain pentru că a trecut suficient timp ca să se armonizeze niște emoții și amintiri, și totuși nu suficient pentru ca această experiență să înceteze să fie o sursă de energie.

Depresia post proiect, e acel moment de rupere, deopotrivă dureros și vindecător, distrugător și transformator. Momentul când tot ce faci, tot ce e în mână e @magnific. E momentul în care nu mai ești tu participant într-un proiect pe nume @Magnificii, ci ești @Magnificii însăși.

E cinic din partea mea, dar acest moment de rupere am vrut să-l prind. Le mulțumesc actorilor că au dat curs cererii mele.

When someone gave me the idea to make a feedback request from the actors of the Magnificii / Die Glorreichen project, I realized I was catching the best moment of the project.

It’s good because it has been enough time to harmonize some emotions and memories, and yet not enough for this experience to cease to be a source of energy.

Post-project depression is the breaking  moment, both painful and healing, destructive and transforming. The moment when everything you do, everything in your hand is @magnific. The moment when you are no longer a participant in a project called @Magnificii, but you are @Magnificii itself.

It’s cynical on my part, but this breaking moment  I wanted to catch. I thank the actors for accepting my request.

Marcela Nistor

Magnificii-cea mai nesimțită experiență! Nu poți să îmi oferi atâtea și să te termini așa brusc. E un proiect pentru care am sentimente. îl urăsc și îl iubesc. și mi-e dor de noi.

Magnificents – the most careless experience! You can not give me so much and finish so suddenly. It’s a project for which I have feelings. I hate and love him. And I miss us.

Romanița Alexeev

Magnificii constituie un proiect valoros pentru mine. M-a facut să-mi pun întrebări, să mă deschid, să învat… Am aflat ceva mai mult despre mine și despre teatru, iar ca rezultat final m-a facut să-l vreau în viața mea mai tare ca niciodata. @Magnificii nu s-a terminat. Eu continui să-mi fac tema de-acasa punându-mi întrebarile proiectului: ce vreau cel mai tare, care e rolul meu în societate, să lupt sau să negociez, să rămân sau să plec, și multe altele. @Magnificii merită văzut de cât mai mulți oameni, ca să-i scoată din amorțeală. Mie mi-a dat o palmă și m-a mangâiat în același timp 🙂 

Magnificii/ Die Glorreichen are a precious project for me. It made me ask questions, open myself, learn … I learned a little more about myself and theater, and as a final result, made me want it in my life stronger than ever. Magnificii/ Die Glorreichen is not over. I continue to do my homework by asking me the questions from the project: what I realy want, what is my role in society, to fight or to negotiate, to stay or to go away, and many others. Magnificii/ Die Glorreichen should be seen by many many peoples, to get them out of numbness. He gave me a slap and he caressed me at the same time 🙂

Janosch Fries

Pentru mine acest proiect a fost, la un moment dat, ultimul pas din studiile mele. Mi-am spus că ar trebui să mă distrez din plin și să petrec timpul bine înainte de-a începe lucrul zilnic, greu, la teatru.  Și asta am și făcut. Am avut două luni minunate, am întâlnit oameni. Sunt atât de recunoscător pentru faptul că drumurile noastre s-au intersectat. Am văzut o țară străină pe care nu m-aș fi așteptat niciodată să o vizitez, am experimentat o nouă cultură și nu am regretat niciodată că fac parte din toată chestia asta, nici măcar pentru-o secundă. Acum, când acest proiect sa încheiat, sunt câteva săptămâni de repetiții în spate, în care am învățat multe, am putut încerca lucruri, am primit sprijin de la oameni și de asemenea,  uneori am fost și furios și plictisit. Am jucat mai multe spectacole și, în cele din urmă, mi-au plăcut toate, dar există oameni cărora le scriu în fiecare zi și pe care abia aștept să-i revăd.

For me this project was at one point the final step in my studies. I told myself to have lots of fun and a good time one last time before tough everyday life at a theatre will start. And this is what I did. I had wonderful two months, I met people I am so grateful to have crossed their ways, I have seen a foreign country I never would have expected to visit, I experienced a new culture and I never have regret to be part of the whole thing for even one second. Now that this project is over, there are couple of weeks of rehearsing behind me in which I learned a lot, I could try stuff, I received support from people and I also was mad and bored sometimes. We had shows and in the end I liked all of them, but what still remains is that there are people I still text each day and I cannot wait to see them again.

Anastasia Nashko

     Nu cred că există destule cuvinte pentru a descrie ce a însemnat și înseamnă în continuare pentru mine proiectul Magnificii/ Die Glorreichen. A fost o experiență puternică atât pe plan profesional, cât și pe plan uman. M-am întors acasă cu un bagaj enorm de emoții și amintiri. Am învățat multe. M-am bucurat, am plâns, am râs. Au fost două luni extrem de intense, două luni care mi-au făcut anul mai frumos. Îmi doresc enorm de mult ca proiectul să aibă o viață îndelungată și fructuoasă.

I do not think there are enough words to describe what the Magnificii/ Die Glorreichen project meant and still means to me. It has been a great experience both professionally and humanly. I came back home with a huge baggage of emotions and memories. I learned a lot. I was glad, I cried, I laughed. There have been two extremely intense months, two months that have made my year more beautiful. I really want the project to have a long and fruitful life.

Godje Hansen

Timpul de lucru pe  care l-am avut la Magnificii/ Die Glorreichen a fost intens, dificil și frumos. Am aflat că: nu sunt singură. M-am întrebat: chiar vreau să fac asta? Și continui să mă întreb: ce vreau? Ce vreau să fac? Sper că nu mă voi opri niciodată să-mi pun întrebări. Sper să vă văd în curând prietenii mei!

The time working on Magnificii/ Die Glorreichen was intense, difficult and beautiful. I found out: I am not alone. And I asked my self: Do I really want to do this? I´m still asking my self: what do I want? What do I want to do? I hope I will never stop asking my self. Hope to see you soon my friends!

Igor Babiac

Pentru mine Magnificii/ Die Glorriechen a însemnat să redobândesc o fărâmă din dragoste, uitată de mult și rămasă în urmă, în cele mai fericite perioade din viața mea, când orice problemă părea ușor de rezolvat.

De fiecare dată când vom mai juca acest spectacol, vom transmite spectatorilor o parte din noi, din ce am dobândit luptând cu propriile frici și învingând!

Iar dacă nu îl vom mai juca…

For me, Magnificii/ Die Glorriechen meant to regain a shred of love, forgotten for a long time and left behind, in the happiest moments of my life when any problem seemed to be easy to solve.

Every time when we will play this performace, we will give to the audience a part of us, from what we have gained fighting with our own fears and winning!

And if we won’t play it anymore …

Bálint Walter

Pentru mine proiectul a fost, pe lângă faptul că am întâlnit colegi draguți și mi-am făcut prieteni, o lecție despre cum sa îmbini diferite forme de lucru cu răbdare și respect. Munca nu a fost întotdeauna fără conflicte și tensiuni, dar cred că ne-a ajutat să creștem și am creat un ansamblu frumos.

For me the project was beside meeting nice collegues and making friends about learning much about how to cross different working forms with patience and respect. The work was not allways without conflicts and tensions, but i think, it helped us to grow, and we have made it to a nice ensemble.

Genia Pasat

A fost o experiență foarte necesară, am tras multe lecții din ea, despre mine, despre teatru, despre oameni și umanitate.

Am cunoscut cultura germană, modul în care văd ei lucrurile, mediul în care trăiesc și condiția socială, și asta m-a facut să redescopăr lucruri despre cultura țării mele.

Mi-am facut prieteni noi, oameni foarte frumoşi, care m-au inspirat să continui să caut chiar şi cînd a fost mai greu. Au fost sigur și momente de criză, în care îmi venea greu să fac față unor energii care pluteau pe acolo.  La academie în 4 ani am învățat că spectacolul și  grupul, care e un organism viu, conteză în primul rând. Niciodată mâna nu consideră că trebuie să iasă în evidență mai mult ca piciorul. Dar în acest grup au fost oameni cu școli de teatru diferite, cu istorii diferite, de asta probabil îmi venea greu să accept că cineva nu are metoda asta de lucru. Acceptarea – cred că asta a fost cea mai prețioasă lecție din acest proiect. Pentru că întotdeauna oamenii care vin și pleacă din viața ta, neapărat te învață ceva.

Multumesc mult organizatorilor și sponsorilor pentru aceasta experiență

It was a necessary experience, I drew many lessons from it, about me, about theater, about people and humanity.

I discovered German culture, how they see things, the environment in which they live, and the social condition, and that has made me rediscover things about my country’s culture.

I made new friends, very beautiful people, who inspired me to continue to search even when it was harder. There were also crisis  moments  where I struggled to deal with the energies that floated there. In four years, at the academy, I learned that the performance,  the group that is a living organism, matters first. The hand will never think that is more important then the foot. But in this group there were people who had different theater schools, with different backgrounds, which probably made it difficult for me to accept that someone does not have this method of work. Acceptance – I think this was the most precious lesson in this project. Because always people coming and leaving out of your life necessarily teach you something.

Many thanks to organizers and sponsors for this experience.

Magnificii // Die Glorreichen
Regia și scenariul: Mario Eick

Co-regia: Sava Cebotari și Manuel Harder

regie sunet: Erich Maier

scenografie: Peter Schickart

în distribuție:

Godje Hansen, Genia Pasat, Esra Laske, Marcela Nistor, Bálint Walter, Igor Babiac, Anastasia Nashko, Jens Lamprecht, Romanița Alexeev, Janosch Fries.

Conducerea producţiei:

Dr. Evelin Hust (Goethe-Institut Bukarest)

Mario Eick (Theater für die Jugend, Burghausen)

Manuel Harder (Schauspiel Stuttgart)

Producători:

Institutul Goethe din România

Teatrul Tineretului din Burghausen

Cu suportul: Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, orașul Burghausen și Guvernul din Bavaria Superioară

O co-producție cu: Corina Gîrla (Centrul Cultural German Akzente, Chișinău) și Vlad Ciobanu (Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Chișinău).

Parteneri: Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Teatrul Dramatic de Stat din Stuttgart, Teatrul «Veniamin Apostol» Soroca, Teatrul Național «Vasile Alecsandri» din Bălți.

#civilsocietycooperation

Dacă aș fi eu autorul unui astfel de proiect, nu știu dacă aș alege să numesc spectacolul ”Magnificii”

Interviu cu Sava Cebotari, realizat de Rusanda Alexandru Curcă
Chișinău, Moldova (11 iulie 2017)

Cred că proiectul ”Magnificii” / ”Die Glorrechien” este cel mai frumos lucru care i se putea întâmpla teatrului moldovenesc în această vară. Ideea acestui demers cultural a venit din partea Centrului Cultural German Akzente în persoana Corinei Gîrlă, care i-a propus lui Mario Eick, regizor și director al Teatrului Tineretului din Burghausen, un teatru independent de altfel, să gândească un spectacol în care vor participa actori din Moldova și Germania. Tot proiectul a stat sub semnul experimentului. Experiment la care au participat 10 germani și 6 moldoveni.

Sava Cebotari, regizor, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, masterand al școlii-studio MHAT, absolvent al Școlii Liderului Teatral, proiect al Departamentului Culturii Moscova și al Centrul Meyerhold, clasa lui Victor Rîjacov, fondator al Centrului de Dramaturgie Contemporană și producător al Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană Verbarium ediția I, a reprezentat în cadrul proiectului teatral moldo-german ”Magnificii” / ”Die Glorrechien”, partea moldovenească, în calitate de co-regizor.

Înainte de a începe discuția despre proiectul #Magnificilor și rolul pe care l-a avut acolo, Sava ne-a povestit despre ideea că orice spectacol este demult ”montat” undeva în Univers, iar regizorul nu trebuie decât să și-l amintească și să-l materializeze. Această teză despre dictatul Universului îmi este foarte aproape și-atunci am vrut să aflu cum s-au materializat dorințele lui și cum a ajuns să muncească în acest proiect.
”Prin 2005, când intrasem la studii la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, mulți dintre profesorii mei se lăudau că au făcut școala de teatru la Moscova, fie că era vorba de GHITIS, Șciukin, Șcepkin, Institutul de cultură din Moscova, MHAT etc. Cu toate astea, producțiile lor teatrale mă lăsau rece. Majoritatea din ei până astăzi vorbesc cu atâta înflăcărare și patos, dar și cu o oarecare tristețe despre asta. Îmi amintesc foarte bine momentul când mi-am propus să ajung și eu acolo; Mă întrebam unde a avut loc fisura dacă tot laudă școlile astea, iar în teatrele din Moldova avem ceea ce avem? Au trecut 5 ani și gândurile sau materializat, am ajuns să fac masteratul la școala-studio MHAT. Un MHAT care nu mai e cel din perioda sovietică, ci o instituție care valorifică cele mai noi forme de teatru, bazată pe experiment, pe discurs, foarte ancorat în realitățile imediate și în continuă dezvoltare dar și analiză a parcursului său. Fiind în contextul teatrului rus de prin 2010, am avut norocul să prind acea perioadă când teatrele din Moscova au ajuns să fie din nou o forță, să poarte un strâns dialog cu teatrele din întreaga lume, mai ales cu cel din Germania. În acel moment mi-a venit ideia că ar fi fain să lucrez într-un context german, să fac cunoștință mai îndeaproape cu alte forme de teatru, să cunosc bucătăria acestui important ”jucător” în materie de teatru pe plan mondial și uite că peste 5 ani s-a întâmplat acest proiect”, povestește Sava.

Mario Eick nu programase inițial să fie trei regizori pentru spectacol. El  era pe poziția de regizor-autor, Manuel Harder pe poziția de actor/narator și co-regizor, iar la Chișinău erau în căutare de încă un astfel de actor/narator din partea Republicii Moldova. Însă, pentru că așa și n-au găsit acel actor/narator din Moldova, au decis să schimbe un pic conceptul.
”Mario, Manuel, Peter și Evelin  au venit la Chișinău în căutare de actori. Eu, mi-am zis să nu ratez o astfel de șansă, am hotărât să merg să-i cunosc pe acești oameni. La casting, le-am spus: eu nu mai fac actorie de câțiva ani, însă sunt tânăr regizor. Astfel, după o mică discuție între ei, chiar în prezența mea, au hotărât să schimbe un pic conceptul spectacolului și m-au invitat să particip în acest proiect cu statutul de co-regizor din partea Moldovei. M-a inspirat și m-a atras foarte mult ideea acestei co-producții pentru că este vorba de diferite limbi teatrale care urmau să fie combinate. A fost o mare provocare”.

Și într-adevăr a fost o provocare și pentru actori, dar mai ales pentru regizori. Nimeni nu a știut cum va arăta spectacolul până aproape de premiera de la Chișinău, când lucrurile au început să se lege. Se joacă în 5 limbi: română, rusă, engleză, germană și maghiară. Astea sunt limbile pe care le vorbește echipa și s-a insistat pe ideea de a le lăsa în spectacol. S-a pus problema ce va înțelege publicul, cum va percepe un spectacol care nu se joacă în română? Fiindcă la noi în Moldova, în majoritatea cazurilor când se montează un spectacol, fie că e vorba de un teatru național, sau mai nou, teatru independent, nu știu de ce se merge pe filiera că publicul moldovean nu e obișnuit să gândească, și că publicul nostru cere numai spectacole simple și că el vrea să i se dea totul mură în gură, totul să-i fie clar și logic din start, dar această producție a demonstrat că nu e tocmai așa. Oamenilor le place să gândească, să deznoade, să o facă pe detectivul, iar formele de teatru nou întotdeauna cer activarea acestei capacități a creierului.
”Teatrul a evoluat foarte mult astăzi. Sunt atâtea forme de exprimare în ceea ce privește teatrul. Printre toate astea, sunt spectacole când tu ca și autor, ești obligat să ieși în fața publicului, nu pentru ca să-i spui despre ce este spectacolul, ci doar să-l focusezi. E vorba de alt limbaj teatral și dacă nu ajuți spectatorul să-l perceapă atunci dialogul nu va avea loc. Spectatorul nostru demult este gata pentru noi forme de teatru”. Spune Sava, adăugând că ”Tu creezi reguli noi, de asta, ești cumva dator să ieși în fața publicului să-l focusezi și atunci lucrurile funcționează foarte bine. Cât de important a fost discursul lui Steve Jobs la prezentarea primului iPhone acum zece ani, nu?”.

 

Ideea spectacolului ”Magnificii” / ”Die Glorreichen” pornește de la scenariul lui Akira Kurosawa Cei 7 Samurai și westernul Cei 7 Magnifici unde Mario Eick compară condiția pistolarilor cu cea a actorilor. În ambele cazuri eroii își doresc să ”salveze universul” pe bani mizeri, chiar cu prețul vieții lor. De ce fac ei asta? Care este motivația lor? Care sunt valorile lor? Actorilor li s-a dat sarcina să mediteze asupra personajelor, istoriilor lor și a deciziilor pe care aceștia le-au luat făcând conexiune cu propriile istorii, experiențe etc. Astfel materialul dramaturgic constituit din scenariul scris de Mario pe baza filmului este combinat cu istoriile personale ale actorilor, în care ironia, auto-ironia și sarcasmul voalează dramatismul existențial nu doar a unor personalități, ci și a omenirii în sine.
”Când am ajuns la Burghausen, piesa scrisă de Mario pe baza filmului Cei 7 magnifici, era tradusă doar pe jumătate, pentru noi, vorbitorii de română. Cu toate astea, am decis să începem lucrul, având ca bază acest text. În prima instanță actorii trebuiau să creeze personaje, după care urma să lucrăm la solo-uri, bazate pe istorii personale. Cu timpul, s-a ajuns la lucrarea finală, unde, acum, avem un text creat de întreaga echipă. Unii dintre actori, voiau să joace într-un spectacol creat pe baza propriilor istorii, iar alții voiau să continuie lucrul la piesa scrisă de Mario. Atunci mi-a venit gândul că lucrul la solo-uri va merge foarte repede dacă tot ei sunt atît de confidenți. În realitate însă, a fost cu totul altfel. Când am ajuns la construirea partiturilor personale, ne-am blocat, toți. Poate e doar părerea mea, dar așa am văzut eu că stau lucrurile. Actorul venea cu idei, povestea și povestea, și iar povestea, dar când era vorba de realizarea ideii în scenă, nimic. Cred că au prezentat câte 3 sau 4 variante până când am ales una și am început să o dezvoltăm. Datorită acestei experiențe, mi-am dat seama că pentru actori este mult mai ușor să joace un rol decât să vorbească despre sine de pe scenă, chiar dacă unor actori le place să iasă în scenă având ca bază textul autorului, iar altora le place să fie ei înșiși autorii textului” povestește Sava.

Tehnica de lucru a echipei #Magnificilor s-a bazat pe participarea creativă a întregului grup, tehnică de tip devised. Asistând uneori la repetiții, aveam orgasm intelectual urmărind cum actorii, prin improvizații, propuneau diverse variante ale partiturilor lor, ale scenelor colective, sau ale momentelor de legătură între scene. Discutau îndelung ceea ce au simțit, ce i-a deranjat, ce le-a plăcut, ce ar trebui de nuanțat, dacă e bine să facă acel moment, dacă e valabil pentru ei și pentru spectatori.
”Actorii au avut un rol fundamental în acest proiect. În afară de crearea solo-urilor, au avut sarcina de a inventa studii pe baza texului lui Mario și scenariului filmului Cei 7 magnifici, ceea ce a ajutat la crearea dramaturgiei după modelul cinematografic, prin imagini, prin tehnica clip thinking și bazat pe efectul surprinderii” punctează Sava.

Este important de remarcat că în acest spectacol, actorii, deși au de interpretat niște caractere luate din film: Sotero, Chico, Miguel etc… ei nu joacă aceste caractere. Distanțarea brechtiană le permite să-și prezinte caracterele sub orice formă. S-a ajuns la forma simplă de ”joc”. Asta se poate vedea și în spectacol… mă refer la costume, la tăblițele / pancardele care sunt făcute din carton etc. Actorul crează și conduce conștient și lucid partitura sa și a întregului spectacol, jucându-se, jonglând, distrându-se, dar niciodată identificându-se până la capăt cu personajul. Dar totodată, anume astfel, actorul și devine un personaj / caracter în lucrarea dată .”Deseori, îl auzeam la repetiții pe Mario spunându-le actorilor ”ăsta-i Brecht, ăsta-i Brecht” într-o conotație negativă. Asta cumva m-a surprins, fiindcă sunt regizori contemporani ruși foarte cotați care lucrează pe baza acestei metode. Și eu mă identific cumva cu această metodă, de asta și a fost straniu pentru mine să aud de la nemți, despre Brecht, într-o conotație negativă” spune Sava.

Adevăratele caractere însă erau actorii. Istoriile lor personale i-au tranformat în caractere. Ești conștient că istoriile le aparțin, că ele vin din gânduri, sentimente, experiențe. Istorii ale oamenilor care stau în fața ta.  Caracterul Anastasiei (Nashko), actrița care nu se regăsește într-o țară străină, sau Caracterul Geniei (Pasat), fata care a descoperit că răul se vindecă prin dragoste, sau caracterul Godje (Hansen), tînăra care a trăit prăbușirea utopiei și nu mai știe în ce să creadă, sau caracterul Marcelei (Nistor), pe care durerea livrată de memoria pierderii unei persoane dragi a influențat-o în luarea deciziilor.
”Actorii au avut oportunitatea de a se exprima, de a vorbi despre ei înșiși. Scena este o platformă unde poți vorbi despre aceste lucruri. Puțini fac asta acasă, puțini spun te iubesc mamei și mulțumesc bunicii, puțini se gândesc la condiția lor de actor, stând acasă. Fiecare dintre actori a vorbit despre lucruri importante așa cum înțelege el/ea că e important astăzi pentru el/ea. Și i-am lăsat să o facă, așa, naiv, patetic și ironic, pentru că în spate stă un mesaj clar și foarte puternic și  pentru că, asta permite regula jocului pe baza cărei a fost creat spectacolul, asta permite forma cu care operează actorii în spectacolul dat. Ni se pare că suntem atât de evoluați, că iată omul secolului XXI, că iată tehnologiile informaționale, că iată plecăm deja pe Marte, dar când facem prostii, nimic nu ne justifică. Aici mă refer și la cum votează lumea și de ce votează, ce consumă, care e aportul fiecăruia în societate etc, etc. Este un spectacol autentic despre acum, despre problemele cu care se confruntă tinerii actori azi”zice Sava.

Și la Stuttgart, și la Chișinău reacțiile au fost foarte călduroase și reacțiile devin cu atât mai prețioase cu cât acestea vin din partea tinerilor. Pentru că această producție inițiază un dialog între generații, încearcă să micșoreze acea prăpastie care mereu i-a defavorizat pe tineri, fiind percepuți ca niște oameni fără valori și fără nimic sfânt. Chiar dacă la început spectatorului îi este un pic mai greu să se conecteze, pentru că spectacolul începe în limba germană și engleză, după 20 de minute puzzle-ul începe să prindă formă, începi să înțelegi regulile jocului, și ceea ce n-ai înțeles în această scenă, vei înțelege în următoarea. La final vei avea imaginea completă, imagine pe care ai creat-o în urma cooperării tale, imagine pe care tu ai creat-o cu ajutorul imaginației tale și deschiderii tale. În acest spectacol nu doar actorii sunt co-autori, ci și spectatorii.


”Godje, în costum de înger, pune întrebarea: ”acum 100 de ani a existat așa o profesie – copist. Astăzi nu mai există, spune ea. Pentru că avem Xerox-uri. Oare ce va fi peste 20-30 de ani cu profesia noastră – actor?” Cum va supraviețui ea când deja majoritatea filmelor folosesc din abundență grafica computerizată și sunt spectacole unde eroii centrali sunt publicul, așa cum fac cei de la Rimini Protocol de exemplu. Godje vorbește despre lucruri existențiale și despre valorile umane, despre Utopie așa cum înțelege ea și în următoarea secundă, actorii încep a cânta ”Trece-un nouraș pe sus”, cântec de dor și jale. E exact fenomenul clip thinking, când ai telecomanda în mână, pe un canal se vorbește despre încălzirea globală și sfârșitul lumii și când dai la Noroc TV, acolo se cântă de dor și jale. Pe scenă stau un grup de oameni și cântă ”Trece-un nouraș pe sus”, iar deasupra capurilor lor stă instalația care te duce cu gândul la norul despre care, cele trei vrăjitoare, au vorbit încă la începutul spectacolului că iată din umbra unui nor apare Calvera și bandiții lui. Oare într-adevăr e un final pozitiv? Poate e melancolic? Sau stupid? Sau poate dur? Fiecare scenă e o pictură. Secvențele se adună într-un tot întreg pe parcursul întregului spectacol, una după alta, una după alta. Sunt de părerea că, atunci când spectacolul are o cardiogramă foarte bine gândită, calculată, poți face spectacole care ar putea dura și 24 de ore, oricum, publicul nu va simți cum trece timpul. Exemplu ar fi spectacolul Mount Olympus / Muntele Olimp de Jan Fabre. Dacă în 2009, credeam că în secolul XXI, spectacolul nu poate dura mai mult de 2 ore. Apoi am greșit, spectacolul poate dura și 2 zile și cât crezi tu că trebuie să dureze, totul depinde dacă regizorul / autorul știe cum să gestioneze / organizeze timpul spectacolului și de mesajul pe care îl aduce prin această lucrare. Am văzut un spectacol unde doi actori vorbesc între ei, iar eu fiind în rândul 4 nu-i auzeam, mă uitam la actul lor actoricesc în scenă, care a durat 50 de minute și nu înțelegeam nimic, decât doar actul în sine care ținea mai mult de subiect, dar pentru că era spectacolul lui Castellucci, știam că nu poate fi doar despre asta, și tocmai când mai rămâneau 3 minute până la final, am înțeles și despre ce este acest spectacol și de ce e așa cum este etc… Dacă vrei să-ți reușească călătoria, trebuie să ai încredere în regizor. Așa e și cu proiectul ăsta al nostru teatral moldo-german ”Magnificii” / ”Die Glorrechien” mai spune Sava.

La toate interviurile la care au participat echipa #Magnificilor, li s-a pus întrebarea cum e să lucreze 3 regizori la un spectacol? Răspunsul, sigur că era: GREU.  Sunt totuși trei regizori.
”Când am jucat spectacolul aici la Chișinău, se apropiau de mine colegi de-ai noștri și-mi spuneau că au venit la spectacol numai ca să vadă ce am realizat eu. Cum? Vii la un spectacol unde au lucrat trei regizori și tu vrei să vezi cum lucrează doar unul? Tot după premiera din 22 iunie la Chișinău, Mario s-a apropiat de mine și mi-a spus că el este de părerea că eu am realizat 70 % din spectacol, iar eu sunt de părerea că: Peter (scenografie) cu Erich (regie sunet) sunt regizorii acestui spectacol, iar noi cu Mario și Manuel suntem dramaturgii. Este un spectacol comun, creat de întreaga echipă, împreună cu cei 10 actori și împreună cu Wolfram,  care l-a început avea funcția de traducător, dar până la urmă a și jucat în acest spectacol. Adevărat, nu e o lucrare realizată în totalitate după metoda în care lucrez eu. Plus la toate, dacă aș fi eu autorul unui astfel de proiect, nu știu dacă aș alege să numesc spectacolul ”Magnificii”. Dar de asta și sunt binevenite astfel de proiecte colaboratoare care îți oferă posibilitatea să faci ceea ce n-ai fi făcut lucrând în alte condiții. Mai e ceva, trebuie de luat în considerație ghilimelele, dacă ai pus ceva în ghilimele, automat i-ai dat o altă conotație. În cadrul acestui proiect, am reușit să fuzionăm metoda teatrului clasic cu teatrul formelor, am folosit elemente de performance, instalație, video proiecții și astea toate pentru că în cazul acestui spectacol regula permite asta. Pentru că e vorba de un spectacol cu actori, despre actori și respectiv despre oameni. M-am convins că Mario ca și regizor are o metodă a sa de lucru cu actorii, Manuel alta, eu o a treia, dar, pentru că am avut un scop comun – spectacolul, cred că până la urmă ne-a reușit. Asta contează”.

 

Nu-mi aduc aminte un spectacol recent în care să se vorbească despre condiția actorului în teatru, despre viitorul actorului în teatru, despre precaritatea actorului și a artei în general. Pentru că actorul este imaginea societății. Și dacă se joacă doar texte din perioada sovietică înseamnă că nicidecum nu ne putem detașa de perioada aia și ea continuă și azi. Dacă jucăm numai texte clasice înseamnă că ne place să trăim în iluzia poveștilor, ”să fugim de realitate, să ne relaxăm un pic”. Dacă actorii încep să vorbească, să ia atitudine, să aibă o poziție, să aibă ceva de spus, înseamnă că începe să se formeze coloana vertebrală, dacă nu a întregii societăți, cel puțin a câtorva actori care fac meseria asta pentru bani puțini, dar continuă să o facă.
”E bine că există acest proiect, că există oameni care susțin asta și e bine că actorii din Moldova au acceptat această provocare. E important pentru mine, că artiștii, în cazul dat actorii din Moldova, au ceva de spus” încheie Sava.

 

Magnificii // Die Glorreichen
Regia și scenariul: Mario Eick

Co-regia: Sava Cebotari și Manuel Harder

regie sunet: Erich Maier

scenografie: Peter Schickart

în distribuție:

Godje Hansen, Genia Pasat, Esra Laske, Marcela Nistor, Bálint Walter, Igor Babiac, Anastasia Nashko, Jens Lamprecht, Romanița Alexeev, Janosch Fries.

Conducerea producţiei:

Dr. Evelin Hust (Goethe-Institut Bukarest)

Mario Eick (Theater für die Jugend, Burghausen)

Manuel Harder (Schauspiel Stuttgart)

Producători:

Institutul Goethe din România

Teatrul Tineretului din Burghausen

Cu suportul: Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, orașul Burghausen și Guvernul din Bavaria Superioară

O co-producție cu: Corina Gîrla (Centrul Cultural German Akzente, Chișinău) și Vlad Ciobanu (Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Chișinău).

Parteneri: Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Teatrul Dramatic de Stat din Stuttgart, Teatrul «Veniamin Apostol» Soroca, Teatrul Național «Vasile Alecsandri» din Bălți.

 

 

Manuel Harder: Îmi place să fac teatru în spații care au în spate o istorie.

Manuel Harder, actor şi regizor german, colaborator al teatrelor din Dortmund, Berlin, Leipzig, Frankfurt, Stuttgard, iar anul acesta a semnat un contract cu Deutsches Theatre din Berlin. Este co-regizor al proiectului moldo-german Magnificii şi l-am invitat să ne povestească cum se derulează proiectul şi cît de uşor e să lucrezi într-o echipă internaţională.

Manuel Harder:  Mi-am făcut studiile la Academia de Teatru din Burghausen, condusă de David Esrig. Unul din ucenicii lui David mi-a propus să merg la Festivalul Internaţional al Artelor Scenice BITEI 2016. Am jucat un monospectacol, Prezumţia, şi cît am stat la Chişinău am fost invitaţi de Centrul Cultural German Akzente să ne gândim împreună cu Mario Eick la un proiect internaţional pentru actori tineri. Trebuia să facem un spectacol despre valori. Dacă faci ceva despre valori, vei primi finantare (râde). Am inceput să ne gândim ce am putea face, să ne vedem şi să discutăm despre ce e valoros pentru omul contemporan?  Am ales ca motto o frază a solistului grupului The Clash, Joe Strummer, ”E timpul să punem umanitatea in centrul ringului” (Time to put humanity back into the center of the ring). Apoi Mario a propus să avem o istorie, un soi de pistă de plecare şi a avut ideea provocativă de a plasa acţiunea într-o legendă western despre apărarea valorilor. Mario și-a dorit să creem o legendă modernă iar pentru asta ne-am inspirat din scenariul lui Akira Kurosawa ”Cei 7 Samurai”, care a stat la baza western-ului ”Cei 7 Magnifici”. Am decis să racolăm actori independenţi, să vedem ce rol joacă ei în societate, care ar putea fi rolul lor puşi în situaţia de a proteja un sat, unde în fiecare an vine acest gangster și le cere jumătate din recolta sătenilor. În acest an e o criză deosebită şi gangster-ul trebuie să le ia toată recolta, pentru că proprii lui oameni vor muri de foame dacă nu vor prăda satul. Ăsta era scenariul de la care trebuia să pornim. Pentru mine a fost o intrebare la care trebuia să caut răspuns: ce e satul? El ar putea ar putea fi orice: satul global, tradiţiile, un loc al artei, al libertăţii care trebuie protejat, care este starea de spirit al acestui sat. Pentru fiecare actor, satul pe care trebuie să-l protejeze este cu totul diferit. Era important ca aceşti oameni să formeze un colectiv, să fie jucăuşi şi, cu toate diferenţele în gîndire, să fie angajaţi în protejarea acestui sat. Pentru mine scena este un soi de spaţiu de lucru care abundă de idei şi unde poţi şi trebuie să joci cu ele. Schiller spunea că ”o fiinţă umană este o fiinţă umană doar atunci cînd joacă”.

Theteatru:  Cum e să lucrezi cu alţi 2 regizori la un spectacol şi să nu deţii controlul absolut asupra acestuia?

Manuel Harder: E greu. Ai nevoie de o grămadă de timp pe care niciodată nu-l ai. Din cauza barierei lingvistice întotdeauna ai nevoie de mai mult timp ca să asculţi, să înţelegi şi să ţii cont de ideile altora. La repetiţii trebuie să fim un organism şi nu fac doar ceea ce mi-am planificat sau ce am fost rugat, întotdeuna trebuie să acţionezi în dependenţă de necesităţile acestui organism, care creşte mereu şi merge în direcţii pe care nu ai putut să le prevezi. Uneori e destul de greu, alteori e stupid. Se poate întâmpla să-ţi vină nişte nişte idei la care nu te-ai gândit nicodată.

Theteatru:  Cum lucraţi cu actorii, le dictaţi ce să facă sau doar ii ajutaţi să-și găsească calea lor, să le valorificați potențialul?

Manuel Harder:  Trebuie mereu să-i convingi de unele lucruri, dar, deasemenea, să-i asculţi, să le simţi impulsurile, să ştii cum gândesc. Spectacolul se bazează pe istorii personale, ei nu interpretează o poveste, ei construiesc un dialog unde vorbesc despre ei, despre ceea ce îi nelinişteşte astăzi, aici şi acum, de aia şi implicarea lor ca personalităţi e foarte mare. Totodată e şi un soi de muncă diplomatică. Poate ideea pe care am avut o aseară pe masa mea de lucru nu funcţionează, şi atunci discutăm, analizăm şi căutăm impreună soluţii. E mult de lucru.

Theteatru: Influenţează cumva schimbul de spaţii asupra spectacolului. Pentru că aţi lucrat trei săptămâni în  Burghausen, în Academia Athanor care e într-un castel, iar aici lucraţi 2 săptămâni la Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, care este o casă de cultură de tip sovietic.

Manuel Harder:  Îmi place să fac teatru în diferite spaţii, spaţii care aduc ceva nou în organismul spectacolului, pentru că fiecare spaţiu are vibraţiile şi istoria lui personală. Le-am simţit foarte mult, mai ales aici în Chişinău, am simţit istoria acestei camere, presiunea acestei istorii. Trebuie să facem un ritual şamanic prin joc ca să eliberăm cumva energiile. Pe de altă parte, în Germania am lucrat în Academia Athanor care e situată în cel mai lung castel din lume, într-un orăşel foarte liniştit, iar actorii au trebuit să facă cunoştinţă unul cu altul în acest mic oraş, era ca într-o poveste, ca în vacanţă, ca la tabără. Am început într-un spaţiu unde fiecare era străin, fiecare trebuia să facă efort dublu pentru a se deschide. În Chişinău deja suntem un grup format şi lucrurile se mişcă altfel.

Theteatru: Care au fost cele mai vizibile deosebiri dintre actorii din Moldova şi cei din Germania?  

Manuel HarderE curios să urmăreşti ce tip de energii dezvoltă aceşti tineri, cum fac prietenii, cum se nasc tensiunile. Cînd am făcut castingul în Chişinău şi-am cunoscut toţi actorii, a fost o chestie foarte interesantă pentru mine, am avut senzaţia că actriţele sunt mult mai pregătite să schimbe lucrurile, foarte directe. De aia şi avem patru actriţe  în proiect. Actorii însă, erau cumva prinşi în rolul lor, jucau cumva un pic mai rece, mai ascuns. Iar în Germania actorii au fost foarte deschişi la minte, cu discuţii sincere.

Când le-am spus actorilor din Moldova că vom face un proiect bazat pe istoriile lor personale a fost ca şi cum ai sparge un zid, foarte palpitant. Actorii germani sunt obişnuiţi să facă acest lucru, şi, din păcate, acum pentru ei asta nu mai e o provocare sau o curiozitate. Germanii erau mult mai încrezuţi, moldovenii mai puţin încrezuţi, dar nu timizi, în timpul repetiţiilor trebuie să le spun mereu ”vorbiţi vă rog un pic mai tare, făceţi-vă auziţi”. Cînd am avut primul concert cu public, după trei zile de repetiţii, unde s-a cântat şi dansat mult, actorii din Moldova explodau de energie, o făceau cu  atîta lejeritate şi cu atîta satisfacţie, o energie fermecătoare, în special din partea actriţelor. Iar nemţii au fost mai crispaţi la acest capitol.

Theteatru: Cum a reacţionat publicul german la spectacolul pe care l-aţi prezentat la Burghausen?

Manuel Harder: A fost interesant de urmărit audienta acestui oraş mic. Defapt nu a fost un spectacol, ci un work in progress, o primă încercare. Toţi au spus că e foarte fain să simţi energia acestor actori, să simţi grupul, dar că nu au înţeles nimic. Pentru un regizor care vrea ca publicul să înţeleagă ceva e foarte greu să convingă tinerii actori că ar fi foarte util să avem o linie narativă şi nişte informaţie despre caractere. Mulţi dintre actorii germani au vrut să sară din firul narativ, să sară din personaj, vor să aibă mai multe scene cu asocieri libere pentru că nu doreau să povestească filmul. Înţeleg asta perfect. Alţii se simţeau mai bine în linia narativă, cu personaje bine definite. Întotdeauna era o luptă între aceste două concepte.

Spectacolul se dezvoltă permanent, de la reprezentaţie la reprezentaţie. Chiar şi în timpul premierelor de la Chişinău, Soroca şi Bălţi, vom continua să lucrăm asupra lui, să facem schimbări, iar cînd vom ajunge la Stuttgart va trebui să-l modificăm un pic, special pentru publicul de acolo.

Nu ne-am dorit să avem subtitre în spectacol, vrem să lucrăm asupra acestei probleme, chiar dacă se vorbesc mai multe limbi, trebuie să mă fac înţeles, un loc nou presupune şi un joc nou.

 

Spectacolul Magnificii

Regia și scenariul: Mario Eick

Co-regia: Sava Cebotari și Manuel Harder

Conducerea producţiei:

Dr. Evelin Hust (Goethe-Institut Bukarest)

Mario Eick (Theater für die Jugend, Burghausen)

Manuel Harder (Schauspiel Stuttgart)

Producători:

Institutul Goethe din România

Teatrul Tineretului din Burghausen

Cu suportul: Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, orașul Burghausen și Guvernul din Bavaria Superioară

O co-producție cu: Corina Gîrla (Centrul Cultural German Akzente, Chișinău) și Vlad Ciobanu (Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Chișinău).

Parteneri: Centrul Naţional de Educaţie prin Artă, Teatrul Dramatic de Stat din Stuttgart, Teatrul „Veniamin Apostol” Soroca, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți.

 

#Cronografjunior, secțiunea care crește copii toleranți și empatici

Rusanda Alexandru Curcă, 24.05.2017

După mine, #Cronografjunior este una din cele mai importante secțiuni din acest festival, o secțiune destinată unui public pe care mâine îl dorim tolerant și empatic. Cu ajutorul filmelor, copii au ocazia să cunoască istorii ale semenilor lor, să înceapă să-și pună întrebări, să gândească asupra problemelor pe care le au și să-și dezvolte gândirea critică. Anul acesta filmele din această secțiune vor putea fi văzute și de copii din raionul Cimișlia, datorită unui parteneriat fericit dintre OWH, Centrul de proiecte culturale Azart și Casa de Cultură Cimișlia.

Întâlniți-vă eroii din:

Crowley-fiecare cowboy are nevoie de calul său.

Crowley este un băiat de 11 ani și trăiește împreună cu tatăl său la ferma lor din Colorado. ”Caii sunt viața mea” se confeasează el, visând la ziua când își va putea îmblânzi propriul cal. Munca la fermă nu i se dă ușor, însă preferă să meargă cu vacile în câmp decât să se plictisească la școală ”mai bine îmi țin creierul limpede pentru munca la rancho”. Chiar dacă tatăl său îl avertizează că e prea mic pentru a îmblânzi un cal, Crowley nu se dă bătut și insistă pe iddea asta, simțindu-se frustrat atunci cînd nu-i reușește.”Fiecare cowboy adevărat are propriul cal pe care îl îmblânzește. E ca și cum ei pot avea încredere în tine și tu în ei” spune băiatul atunci când scopul a fost atins. Andre Hormann vorbește în filmele sale despre copii care de la o vîrstă fragedă știu deja ce vor să facă în viitor și se dedică în totalitate acestui scop.

Cuvintele Caramelei.

Într-o tabără de refugiați din deșertul Saharna trăiește un băiat surd pe nume Kori, care vrea să învețe să scrie. Juan Antonio Moreno Amador a realizat o docu-ficțiune silențioasă invitându-ne să cunoaștem lumea surdo-muților, frumusețea și tăcerea deșertului folosind imagini-metaforă prin care să descoperim prietenia ”curioasă” dintre Kori și cămila Caramel. Necunoscând limbajul semnelor băiatul cere să învețe a scrie pentru a putea comunica cu oamenii din comunitate dar și pentru a transmite cuvintele cămilei:

În cer norii se strâng laolaltă, și varsă lacrimi de fericire deasupra deșertului. Cuvintele cămilei Caramel

Papioanele lui Mo

În timp ce prietenii lui Mo joacă hochei, acesta muncește din greu pentru ași vedea visul realizat. La 12 ani, Mo are propria afacere- confecționează papioane- și visează ca la 20 de ani să aibă propria linie vestimentară și să fie un designer renumit. Papioanele îl inspiră, ele, la rândul lor, inspirând stăpînii. Andre Hornman a reușit să surprindă în film și erorile din sistemul de învățământ, care, prin forma școlară impusă, limitează creativitatea elevilor și instrumentele cu care aceștia își pot exprima personalitatea. Documentarul cu siguranță va reuși să inspire alți copii să nu le fie frică să-și urmeze visele.

 

Un like pentru documentar/un like pentru viață.

Rusanda Alexandru Curcă, 24.05.2017

Festivalul Internațional de Film Documentar #Cronograf2017 și-a făcut deja o tradiție din a proiecta filme pentru adolescenți și tineri, iar la acestă ediție toate filmele sunt foarte bune. Adolescenții sunt așteptați la Odeon și la Casa de Cultură Cimișlia de 10 filme care, cu siguranță, le va schimba modul de a percepe lumea. Nimic nu va mai fi ca înainte J.

”Primul eseu” este documentarul eseu al tânărului regizor brazilian Daniel Couto, care ne povestește despre ”bucătăria” pregătirii unui eseu. Un film plin de autoironie și sinceritate, amuzant prin însăși ”autodenunțul” autorului.

Lungmetrajul Klárei Trencsényi (Ungaria) ”Trenul spre maturitate” ne prezintă povestea unei comunități de copii care  fac voluntariat la o gară de trenuri din Budapesta. Filmul ne vorbește atît despre realitatea dură pe care o trăiesc protagoniștii cît și despre prietenie, sentimentul apartenenței la o comunitate, despre frica de maturitate și libertatea de a visa pe care ți-o oferă copilăria.

Regizoarea din Rusia, Natalia Savras, ne vorbește în ”Fericirea nu e departe” despre succesele și fail-urile balerinei japoneze Yuka, care, fiind cea mai bună balerină la școala de balet din Perm, spera să fie angajată în trupele din Moscova sau Sankt Petersburg. După ce a fost refuzată de toate teatrele cu renume, Yuka ajunge într-un teatru de provincie din Petrozavodsk, Republica Corelia. ”Sper ca într-o bună zi să devin o balerină adevărată”.

Cei care conduc o bicicletă știu foarte bine că sentimentul de libertate pe care ți-l oferă aceasta este foarte prețios. Pentru mine bicicleta este oarecum extensia personalității mele iar pentru regizorul ucrainian Sashko Danylenko bicicletele sunt extensia culturii unui oraș. Portrete de biciclete, print-un mix de animație, fotografie și animație în 8 bit, ne poartă prin marele orașe ale lumii făcând o paralelă dintre desingnul bicicletelor și designul gandirii oamenilor din acele orașe.

Vida, este un film extraordinar de simplu și la fel de emoționant. Daniel Yepez Brito participă la un atelier de cinema susținut de regizorul iranian Abbas Kiarostami și produce un film care este între realitate și ficțiune. Lucrurile sunt lăsate să se întâmple de la sine iar improvizația s-a dovedit a fi cea mai bună soluție. Scurtmetrajul a obținut o serie de premii la mai multe festival internaționale.

Sunt sute de istorii cu oameni care au ajuns la un moment dat să-și piardă funcțiile motorice sau să rămână paralizați pe viață, dar să găsească forțe în interior și să continue să lupte.  ”Up” ne vorbește despre Gal Jakic care la 13 ani a fost paralizat de la talie în jos, iar acum este campion al jocurilor paralimpice la snowboarding. Un film care te inspiră să continui să faci ceea ce-ți place, depășindu-ți limitele în fiecare zi.

În prim plan apare spatele protagonistului: Dominik, 13 ani, multiplu campion național la înot. În Apă adîncă, Thomas Fekete surprinde momentele în care Dominik află că din cauza unor probleme de coloană va trebuie să renunțe la înot. Sunt situații care te marchează și care te fac să înțelegi că viața nu e întodeauna așa cum ti-ai imaginat-o.

Cred că părinții mei trăiesc în altă lume spune Laura, fata de 12 ani care are părinți surdo/muți și care este urechile și gura acestora în lumea celor auzitori. Filmul lui Maciej Adamek, ”Două lumi”, ne povestește, fără a aluneca în patetisme, istoria unei adolescente care, forțată de circumstanțe, a fost nevoită să se maturizeze înainte devreme. În pofida tuturor greutăților, Laura a reușit să-și dezvolte o sensibilitate aparte. Acea sensibilitatea care ne lipsește nouă, oamenilor ”normali”, sensibilitate care se naște la intersecția dintre două lumi, a sunetului și silențiosului, sensibilitate care ne face să conștientizăm limitele semenilor noștri și să empatizăm cu ei. Pelicula a luat Best Documentary Award at the Rhode Island International Film Festival 2016.

”Copii Teheranului” este filmul portret al vieții de zi cu zi a unor tineri skateri din Iran. Skateboarding-ul in Iran este încă un sport foarte tânăr și nepracticat, de aceea este văzut de societate ca o formă de subminare a autorității. Pentru Ali, Erfan și Elham (ea) skateboarding-ul nu este doar șansa de a folosi străzile orașului așa cum și-o doresc ei și de-a face ce le place, dar și o formă de rebeliune delicată împotriva convențiilor sociale. Un film de Daniel Asadi Faezi.

Vezi? este un scurtmetraj în care protagonista Partty Bonet semnează și scenariul, și regia. Ea ne duce, prin procedeul camerei subiective, în lumea blurată a unei persoane care se confruntă cu afecțiunea genetică albinism. Transport public, shopping, chating, orice activitate pentru ea este o adevărată provocare pe care o depășește, conștientă de faptul că dacă nu o va face ea, nimeni nu o va face.

Filme despre tineri ca ei, despre oameni diferiți de ei, tineri care încearcă să dea sens existenței lor, despre limite care singur ți le setezi și tot singur le depășești, filme despre rebeliune și smerenie, prietenie și dezămăgire, toate le găsiți la Un like pentru documentar. Nu uita să lași un like și pe facebook/cronograf.

”Culture has to be learned, You are not born with it” Konstantin Kuspert

Din luna noiembrie 2016, la propunerea  Centrului Cultural German Akzente,  Inna Cebotari este coordonatorul şi curatorul proiectului Atelier de Scriere Dramatică. Participanţii la atelier au discutat, scris, citit, analizat și iar discutat texte din dramaturgia contemporana universală, au învăţat să creeze istoria pesonajului începînd cu propria istorie și schimbările care aveau loc pe plan politic, au avut teme pe acasă şi provocări care au pornit maşinăria scrisului. La sfârşitul lunii martie tinerii dramaturgi au avut prezentarea publică a textelor scrise la atelier  unde ei singuri şi-au citit textele.

„Atunci când am primit propunerea de a coordona un atelier de dramaturgie aveam dubii dacă să  încerc sau nu, dacă am dreptul să fac acest lucru, dacă sunt pregătită să mă întâlnesc cu oameni care o să-mi pună o sumedenie de întrebări. Dar până la urmă m-am hotărât să fac acest experiment mai ales că vin cu o şcoală puternică din Moscova care m-a ajut să „citesc” altfel dramaturgia contemporană. Nu învăţ pe nimeni nimic. Învăţăm reciproc, unul de la altul. Se petrece un schimb de imformaţii care e foarte important pentru mine. E foarte important să comunic cu tineri de 19 ani, care sunt o altă generaţie, care gândesc cu totul altfel, care vin cu altfel de probleme decât cele cu care veneam noi. Noi ne plângem că părinţii noştri şi generaţia lor nu ne înţeleg, dar dacă nu vom comunica noi acum cu generaţia anilor 2000, riscăm să ajungem la aceleaşi probleme.” mărturisește Inna Cebotari.

Pentru ca tinerii să cunoască alte experiențe şi culturi, Inna Cebotari a curat un atelier de scriere de 3 zile (28-30 aprilie), coordonat de Konstantin Kuspert, autor, dramaturg şi traducător din Germania, dramaturg la Schauspielhaus din Frankfurt. ”Cel mai important lucru în scrierea dramatică este capacitatea de a lua decizii.” spune Konstantin, ”there is no wrong position.”

E important ca oamenii să înceapă a scrie şi sarcina noastră ca manageri culturali este să le creem oportunităţi de dezvoltare, să începem să avem noi grijă de noi şi să nu aşteptăm ca cineva să ne dădăcească. Cred că cea mai mare problemă pe care o întâmpină tinerii artiști este lipsa unui spațiu unde ar putea să se întîlnescă și să aibă un dialog cu altcineva decât ei înșiși. „E important ca oamenii să se întîlnească şi să comunice să se producă un schimb de idei şi de energii. Sunt mulţumită că asemenea ateliere nu sunt în van, că sunt necesare, că sunt oameni interesaţi de scriere dramatică. S-a întîmplat ceva care-l va ajuta pe fiecare în parte să se dezvolte ca dramaturg şi ca om. Totodată tinerii capătă încredere în munca lor.” spune Inna Cebotari la finele workshop-ului.

Participantii la atelier vin din diferite domenii de activitate. Dana Maxim e studentă la colegiul ”Alexandru Plămădeală” la grafică, Mihai Brumă a absolvit regie film la AMTAP, Genia Pasat a absolvit actoria. Poate nu toți vor deveni dramaturgi dar aceste exerciții de scriere îi vor ajuta să-și dezvolte abilitățile în domeniul pe care îi înteresează. Practica scrisului îl face pe om să privească în adîncurile conștientului său, să descopere ”demonii” pe care îi acceptă sau îi neagă, să afle cum e structurat și cum funcționează creierul nostru, cum ne influențează gândirea mediul în care trăim, unde sunt limitele noastre și cum/ce facem să le depășim, când ne autocenzurăm, cînd simțim frică, cum vorbim despre frică, despre probleme care ne unesc și ne separă pe toți. Scrisul ne ajută să ne conștientizăm existența. ”Neştiind engleza mi-am dezvoltat intuiţia ca să înţeleg ce vorbiţi. În general duc o luptă aprigă cu nesiguranţa mea. Am crezut că lumea va spune că ceea ce scriu e oribil şi fără rost, dar când a fost citit de alţii şi reacţiile publicului m-au făcut să-mi schimb atitudinea. Mi s-au părut foarte utile exerciţiile, în special acel în care trebuia să scriem un text în 40 de minute. Atunci se mobilizează toţi nervii şi atunci se întâmplă cele mai frumoase lucruri cu textele tale.” spune Ciprian Antoci, student la Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice la pictură.

”Odată cu antrenarea aparatului de scris mi-am schimbat şi modul de a vedea şi a face lucrurile. E util să vezi cum oamenii îţi percep textul atunci când îl citesc ei înşişi şi atunci când tu îl citeşti doar tu.” conchide Dana Maxim, tânăra care pe durata atelierului coordonat de Inna Cebotari a acris un text complex despre problemele cu care se confruntă studenții de la colegiul ”Alexandru Plămădeală”, începând cu abuzurile de putere din partea autorității, abuzile sexuale, manipulări, intimidări etc.

”You should not accept the culture that you don't feel” Konstantin Kuspert

În general tinerii au început să scrie lucruri despre care le era frică să vorbească până acum. Scriu curajos, fără a se cenzura, scriu despre acum, făcându-te să vrei să acționezi, să te revolți să simți că e real, că e despre tine.

”Am scris trei zile şi trei nopţi şi am fost atât de fericită” Genia Pasat

”I get stuck because I go to much into the details. Then I am getting bored and then am just leave it. This context helps me to mobilise myself and to get rid my laziness.” spune Dumitru Tonu, regizor de film care crede că acest atelier îl va ajuta să vadă lucrurile mai larg.

Cum trebuie să arate teatrul de azi  şi cum trebuie să lucreze dramaturgul zilelor noastre. Este oare ok să mergi la teatru ca la muzeu. ”Theater is a bad television”, spune Konstantin, ”dramaturgul de azi trebuie să fie accesibil şi flexibil, să stea la repetiții cu actorii şi regizorul, să lucreze cu studenții, dar cel mai important este să lucreze constant asupra textelor. De exemplu eu mă scol la 7, iau un duş şi micul dejun după care mă apuc de lucru. Muncesc constant o oră de vreme pe zi. Se zice că muncind focusat o oră pe zi, în 14 zile vei avea lucrul făcut. O mulţime de oameni fac o mulţime de bani învăţând omaneii să scrie. Nu există nici un truc magic pentru asta, nici un secret. E  up to you să faci un obicei din a lucra in fiecare zi asupra scrisului, să te întâlneşti cu oameni interesanţi, să ai discuţii cu diferite categorii sociale, să nu-ţi fie frică să experimentezi şi să ieşi din zona de confort. Just trust your instinct and write.”

”You are starving culturally that's why you are so motivated. You have such a good brains but you are not using them.” Konstantin Kuspert

”Întotdeuna mă gândeam că scrisul e atât de complicat şi că încă nu sunt pregătită pentru asta şi întotdeauna amânam. Vreau să vă mulţumesc că aţi făcut procesul acesta atît de uşor şi de plăcut. Nu trebuie să fie foarte deştept şi super serios ca să scrii. Şi nu am râs atît de mult  de foarte mult timp.” spune Oksana Buga, critic de teatru și manager cultural, participant la atelierul de scriere dramatică.

Mulțumită Centrului Cultural German Akzente al cărui director este Corina Gârlă și Institutului Goethe de la București, în perioda 12-18 iunie, va avea loc un atelier de scriere dramatică coordonat de dramaturgul Elise Wilk din România, oferind astfel tinerilor interesați de scriere acel spațiu de care vorbisem mai sus, acel spațiu care va naște texte și oameni.

A consemnat Rusanda Alexandru Curca